Cristina Mehedințeanu a lucrat patru ani ca pastry chef în Anglia. Apoi a ajuns într-un punct critic.

Am plecat spre Londra în octombrie 2015 ca să-mi îndeplinesc două vise – să locuiesc în Anglia și să-mi găsesc job de cofetar. Nu aveam decât un CV în format Europass cam praf și niște vise copilărești: visam la zona rurală englezească și lumea lui Harry Potter, visam să ajung un mare cofetar.

De mică am vrut să fiu bucătăreasă, dar nu-mi explic pornirea. La facultate am făcut PR și Comunicare și după absolvire m-am angajat la birou. Eram însă prea energică ca să stau toată ziua la calculator; munca nu mă ținea în priză. Voiam să fac ceva cu mâinile mele, să am un proiect al meu unde să mă exprim. Când mi-am început și blogul culinar, la muncă mă gândeam doar la următoarea rețetă și cum s-o fotografiez.

Pasul decisiv l-am făcut abia la 26 de ani, după un curs de bucătar la Horeca School în București. Când mi-au oferit un job la final, m-am simțit flatată și recunoscătoare. Eram însă naivă să cred că o să fie frumos, ușor și că o să mă pricep. La practică mergeam doar două-trei ore pe zi, pe tura de seară, și eram tratată frumos pentru că lucram acolo gratis. Nu mi se dădeau nici prea multe de făcut, nu făceam table service, nu mergeam zilnic și nici tură completă.

Povestea completă pe dor.ro.