Întoarcerea în Romania via Berlin și California

Alex, a ajuns în New York cu o viză de work and travel, cu un job de dishwasher într-un resort, iar la scurt timp i-a fost oferit un job în bucătărie și de atunci face doar asta. A studiat la HRC Culinary Academy și a lucrat 6 ani în USA, Berlin în Restaurantul Le Solistes in Waldorf Astoria și în Napa Valley, California la Auberge du Soleil.

A ales să plece tocmai pentru că voia să se dezvolte profesional și să călătorească. Faptul că toată lumea mânca bucătărie pe pâine și că trăgeau în aceeași direcție, i-a dat o energie specială. Uita ușor că este plătit destul de rău și că petrecea peste 12 ore pe zi în restaurant. Este un lucru pe care aproape oricine îl face din pasiune în anii de început.

Alexandru Dumitru a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.

Ce crezi tu că te defineşte cel mai bine? Spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Tata mi-a predat lecția ambiției toată copilăria, însă a început să crească în mine în perioada petrecută în Statele Unite. Poate că a crescut treptat, pe masură ce lucram mai mult, îmi doream mai mult să cresc și să ajung să îmi domin meseria. Curiozitatea e cu mine de când mă știu, cred ca e unealta mea principală.

Cum a fost plecarea din România? Cum ai decis să pleci în USA și ce ai făcut acolo?

Prima mea pasiune a fost geografia, la vârsta de 11 ani am primit cadou un atlas geografic. Citeam despre fiecare stat în parte, despre formele de guvernământ, capitala, populație, densitate, orașe mari. Răsfoiam zilnic atlasul astfel încât am ajuns să îl învăț pe de rost. Așa cred ca s-a născut pasiunea pentru călătorit, dorința de a explora. Este o pornire în mine să văd locurile despre care citeam în copilărie.

New Yorkul a fost primul meu crush, ajunsesem să citesc atât de mult despre pe wikipedia, google, articole sau pasaje din Henry Miller. Mă uitam la pozele cu Manhattanul și mă imaginam acolo! Așa am ajuns cu o viză de work and travel cu un job de dishwasher într-un resort. La scurt timp, după un incident petrecut în restaurant doi dintre bucătari au fost concediați. Mi-a fost oferit un job în bucătărie și am acceptat. De acolo au urmat 6 ani în care am făcut doar asta. Am studiat la HRC Culinary Academy, am lucrat trei ani în USA apoi, anul 2014 l-am petrecut în Berlin ca parte din Restaurantul Le Solistes in Waldorf Astoria. Ultimul an și jumătate l-am petrecut în Napa Valley, California ca parte a renumitului Auberge du Soleil.

Cum ți-a venit ideea de te întoarce în România? Cum ai luat decizia de a reveni acasă?

Napa Valley, California, a fost punctul culminant în dezvoltarea mea. Acolo am cunoscut maturitatea ca bucătar, și de acolo pe cea de om modern. A fost o creștere organică, fiecare pas a fost important și făcut cu răbdare. Acolo am avut primul Iphone, am apărut pe Instagram în urma călătoriilor pe care le făceam în zilele libere. California de nord este în topul celor mai bogate zone de pe planetă, și nu mă refer doar la potențialul financiar.

Decizia de a mă întoarce în România este strict legată de călătorii, peisaje, oameni, momente, trăiri, memorii. Tata mi-a prezentat România în copilărie. De la Olimp la Sangeorz-Băi. De la Băile Herculane la Sovata, în fiecare vară vedeam ceva nou, îi cunoșteam istoria.

În euforia călătoriilor pe care le-am făcut în toți anii am început să mă gândesc la România și la amintirile ce mă leagă de ea.

Așa am ajuns să iau legtura cu Atra Doftana, am trimis o scrisoare de intenție către un grup de locații din România unde am considerat că aș vrea să lucrez. Am primit răspunsuri variate, de la ocări și vorbe rele la deschidere și oportunitate. Așa am ajuns sa îl cunosc pe Emil Munteanu și Răzvan Florea. A fost o lungă perioadă  de tatonări cu emailuri lungi și nopți nedormite. Telefoane ce băteau fusul orar și relația noastră s-a format pe baze solide. Am ajuns sa cunosc doi tipi care au avut curajul nebun de a începe un proiect de la zero într-un domeniu străin lor, lucru pe care de obicei nu îl încurajez, dar frumusețea locului, potențialul enorm și deschiderea au fost factorii care m-au făcut să aleg Atra Doftana.

Eşti mulţumit de cum merg lucrurile în România?

Da. Sunt foarte mulțumit de faptul că acum având pregătirea necesară și fiind în plină putere, mă pot implica activ și îmi pot pune la bătaie anii de ucenicie. România va crește în următorii ani în sectorul de Hospitality, doar cei ce investesc timp și suflet vor reuși să iasă în față. Lucruri frumoase ne vor aștepta.

Cum vezi dezvoltarea ta în continuare?

Hospitality este domeniul în care mă simt cel mai bine, este un sector în dezvoltare și mă bucur că fac parte dintre cei care pun umărul la asta. Un lucru de care sunt sigur este că stabilitatea îți va asigura o mai bună perspectivă a muncii tale, așa că voi rămâne alături de echipa Atra și voi fi parte activă în dezvolarea locației cât și a restaurantului de care mă ocup. Ca plan personal pot spune că merg în continuare pe idea de a căuta ingrediente locale și de a le pune în valoare.  Cred în idea de a folosi ce îți poate oferi zona în care te afli la momentul respectiv. Timp de 8 luni pe an, pădurile din jurul Văii Doftanei sunt pline de daruri: de la leurdă și urzici în martie, la apariția ciupercilor de mărăcine și de brad, gălbiorii, ghebele și bureții păstrii. Toate acestea cu un gust și calitate cu mult superior alimentelor din supermarket. Mă leg foarte strâns de ce ne dă natura și mă încântă substanța poveștilor pe care le creem.

Cum poate cineva să colaboreze cu tine?

Într-un sigur an de România ca lider în sectorul de Hospitality am avut colaborări pe perioade scurte pentru diverse cine tematice sau evenimente private. Timpul meu merge în proporție de 80% către Atra Doftana.

Cu timpul va fi probabil și o extindere a mea ca brand personal. Mi-aș dori să mă implic în consultanță. Sunt pasionat și foarte aprig în lupta cu food waste și eficientizarea costurilor restaurantului pe care îl conduc.

Ce părere ai despre programul RePatriot? Ce amprenta a avut asupra ta?

Decizia de a reveni am luat-o singur, însă în Emil Munteanu, care este unul din membri echipei RePatriot, și Răzvan Florea am găsit sprijin în orice demers a fost nevoie. Începuturile nu sunt ușoare și sunt fericit că am găsit răbdare și deschidere. Deși nu știam de programul RePatriot în momentul sosirii în România, am aflat ulterior dicutând cu Emil, iar după o perioadă am cunoscut și alți membri ai echipei. Dialogând cu dânșii am aflat că am profilul perfect al unui repatriot. Coincidență. Sau cum mie îmi place să spun: #lifeitself.

“A doua emigrare“

*Emisiunea „A doua emigrare” prezintă poveștile românilor care

– după ce au emigrat în alte ţări – se reîntorc acum în ţară.

A.G.