În urmă cu cinci ani, Tinu Bosînceanu absolvea cum laudae prestigioasa universitate Harvard, unde a studiat matematica.

Originar din Suceava, înotător de performanță și medaliat la mai multe olimpiade de matematică, tânărul a urmat liceul în București, iar la finalul anilor de studiu și-a depus dosarul de admitere la mai multe universități. A fost admis la cinci din SUA, între care și Harvard, și cinci britanice, între care și Cambridge. A ales Harvard, unde primise o bursă integrală, iar la finalul universității îl aștepta în America o carieră promițătoare. Lucra în trading, unde câștiga mulți bani pentru un tânăr de 20 și ceva de ani, iar câștigurile ar fi urmat să crească, odată cu experiența. Părea că își văzuse cu ochii visul din liceu, acela de a ajunge dintr-o țară în care „nu se poate face nimic” în „Țara tuturor posibilităților”.

Și-a dat seama că nu se simte motivat de bani, ci de ideea de a avea o misiune. Și a realizat atunci că un loc bun pentru a avea impact și pentru a-ți realiza potențialul este chiar România din care plecase. În urmă cu mai bine de doi ani, a fondat la București Upgrade Academy – un spațiu de învățare care le oferă elevilor de liceu programe de educație alternativă și care îi pregătește pentru admiterea la mari universități ale lumii.

„Nu cred că știu o cultură în care statutul de emigrant să fie atât de apreciat ca în România”

„Mai mulți din elevii noștri de acum zic că vor să plece și să se întoarcă. E clar că există un echilibru mai bun decât în generația mea, când toată lumea se gândea la plecare ca la singura variantă rezonabilă. Poate că există mai multă speranță, dar cred că a început să se vorbească mai mult despre efortul de a te adapta într-o țară străină și de a lăsa o lume în spate. Cred că până de curând a fost un entuziasm foarte puternic, în care și părinții au avut o motivație foarte puternică să plece. Nu cred că știu o cultură în care statutul de emigrant să fie atât de apreciat ca în România. În România, să ai copilul plecat e o onoare. Asta cred că se naște dintr-o părere că acolo e mult mai bine și dintr-o ignorare a dezavantajelor de a pleca din țară. Care acum sunt popularizate mai bine”, explică Tinu Bosînceanu.

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață”

Îl întreb cum crede că ar trebui să se schimbe societatea românească, în ansamblul ei, astfel încât tinerii plecați în străinătate să se întoarcă acasă.

„Nu mi se pare că societatea românească trebuie să fie mai bună, mi se pare că oamenii trebuie să o facă mai bună. E un cerc. România nu o să fie mai bună fără ca oamenii care au plecat să se întoarcă să o facă mai bună. Iar acest lucru se poate întâmpla dacă vor începe să privească statutul de emigrant cu mai multă obiectivitate și dacă nu o să mai existe polarizarea aceasta atât de mare aici versus dincolo. Deja, de când am venit eu, s-au întors patru colegi de-ai mei, care au făcut toți facultăți mari și care acum se simt foarte bine aici. Mi se pare că fiecare om, la diferite etape în viață, are nevoie să fie într-o parte sau în alta. Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie – eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește articolul complet pe Republica.