Declarația unică: de ce este importantă și pentru românii din diaspora
Inga Țîgai, Director EY Romania, Consultant Fiscal

Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoane fizice rămâne o temă de actualitate pe scena fiscalității din România, în contextul unor modificări aduse recent de autorități acestui formular, acum în beneficiul contribuabililor. În contextul mutării responsabilității pentru stabilirea obligațiilor fiscale de la autorități la contribuabili (sistem bazat pe autoimpunere), persoanele fizice trebuie să înțeleagă cât mai bine implicațiile acestui formular.

Declarația unică este un subiect de interes nu doar pentru contribuabilii stabiliți în România, ci și pentru cei plecați din țară, întrucât și persoanele plecate din România au obligația de raportare a veniturilor private prin declarația unică, în multe cazuri. Mai multe aspecte trebuie avute însă în vedere în acest caz, precum țara de origine a veniturilor, perioada petrecută în străinătate și cel mai important, rezidența fiscală a persoanei, un concept diferit, dar adeseori confundat cu reședința sa.

Amintim că declarația unică se completează de persoanele fizice care realizează venituri sau pierderi extrasalariale, din România și/sau din străinătate, precum cele din activități independente, chirii și din vânzare de acțiuni. Aceste persoane datorează impozit pe venit și contribuții sociale pentru astfel de venituri. Anumite venituri din România, precum dobânzi sau dividende, nu se raportează prin declarația unică, în scop de impozit pe venit, pentru că impozitul aferent se reține deja la sursă de către plătitorul de venituri. Totuși, în anumite cazuri, aceste venituri trebuie raportate și în declarația unică, în vederea declarării contribuțiilor sociale de sănătate datorate pentru astfel de venituri.

Autoritățile au prelungit recent termenul de depunere a declarației unice pentru 2019, până la 30 iunie 2020, iar contribuabilii beneficiază de bonificații de până la 10% pentru depunerea declarației online și plata obligațiilor în termen.

Românii care locuiesc în afara țării și obțin venituri extrasalariale în România, precum venituri din închirierea unei proprietăți situate în România, au obligația raportării acestora în țară. În schimb, în ceea ce privește veniturile lor din străinătate, persoanele trebuie să țină cont dacă și-au stabilit rezidența fiscală în celălalt stat, precum și dacă între România și țara respectivă există un tratat de evitare a dublei impuneri.

Persoanele care într-o perioadă de 12 luni consecutive lipsesc din țară mai mult de 183 de zile cumulat au obligația să informeze autoritățile fiscale din România la care sunt arondați prin prisma domiciliului, astfel încât inspectorii să analizeze dacă persoana își păstrează rezidenţa în ţara noastră sau nu. În situația în care persoana rămâne rezidentă fiscal în România, va raporta în România veniturile private obținute din străinătate, precum venituri din dobânzi, dividende, prin declarația unică. Dacă persoana fizică devine rezidentă fiscal într-un stat cu care România are tratat de evitare a dublei impuneri, nu mai are obligația raportării în România a veniturilor private obținute din străinătate începând cu data schimbării rezidenței. Obligația va rămâne pentru anul în care are loc schimbarea rezidenţei, precum şi pentru următorii trei ani, dacă persoana este rezidentă într-un stat cu care România nu are tratat de evitare a dublei impuneri (de ex. Monaco, Brazilia).

Nerespectarea obligațiilor de raportare a veniturilor private poate atrage sancțiuni contravenționale de nedeclarare, precum și penalități și dobânzi de întârziere. Mai mult, contribuabilii care părăsesc România și nu îndeplinesc formalitățile necesare pentru stabilirea rezidenței fiscale la plecarea din țară sunt expuși la amenzi. Totuși 2020 ar pute fi un moment zero pentru foarte mulți contribuabili. Amnistia fiscală introdusă recent anulează penalități și dobânzi de întârziere pentru contribuabilii care achită obligații fiscale principale până la 15 decembrie 2020 și vizează corecții anterioare datei de 1 aprilie 2020, până la anul 2015 inclusiv. Această facilitate, la care se adaugă bonificațiile de 10% acordate în legătură cu declarația unică pentru 2019, reprezintă un motiv solid pentru contribuabili să își regleze situația fiscală personală și să prevină consecințe negative ale unui control.

Aflați mai multe despre declarația unică, precum și despre nouă amnistie fiscală în cadrul webinarului „Amnistia fiscală și noutăți despre declarația unică”, din 9 iunie 2020, la ora 19:00, cu experți EY Romania din domeniul fiscal și juridic, printre care și Inga Țîgai, Consultant fiscal și Director EY România.