Plecat – un proiect Teleleu.eu
O carte și un film despre românii care lucrează străinătate. Echipa Teleleu o să călătorească timp de un an prin țările din Europa în care trăiesc cei mai mulți români și o să documenteze unde locuiesc și ce muncesc aceștia, care sunt motivele care i-au făcut să plece din țară, ce a însemnat pentru familiile lor această schimbare și cum s-au integrat în noua lor țară și în noua lor viață.
“Teleleu.eu a început în noiembrie 2013, atunci când noi – jurnalista Elena Stancu și fotograful Cosmin Bumbuț – ne-am mutat într-o autorulotă ca să lucrăm la proiectele pe care visam de mulți ani să le facem. În felul acesta, am putut să ne finanțăm proiectele din burse de jurnalism și din donațiile cititorilor, iar în cei cinci ani de viață teleleu am făcut mai multe proiecte de care suntem mândri – o serie de articole despre violență domestică, reportaje ample despre viața din penitenciarele românești, articole despre românii care trăiesc în sărăcie extremă, un film despre o tânără familie de căldărari și o carte despre România pe care am întâlnit-o în călătoriile noastre.
Următorul nostru proiect se numește Plecat și e continuarea firească a reportajelor pe care le-am publicat până acum. De fiecare dată când mergem într-o comunitate, întâlnim copii cu părinți plecați în străinătate. „Unde e tatăl tău?“, întrebăm. „E plecat dincolo“, ni se răspunde. Vedem case în construcție și întrebăm cine locuiește acolo. „Nu stă nimeni, sunt plecați“, ni se răspunde. Am fost în mai multe spitale din Sudul României, unde nu sunt suficienți doctori, asistente și infirmiere. „Au plecat dincolo“, ni se spune. Iar visul celor care au rămas în țară și se zbat să supraviețuiască e să plece, să strângă bani și să se întoarcă, pentru că în urma lor rămâne dorul de acasă.
Vrem să trăim alături de românii plecați în străinătate, pentru că avantajul vieții în autorulotă e că nu suntem presați de timp și de ritmul dintr-o redacție. O să începem cu campaniile de cules din Andaluzia (Spania), unde în decembrie și ianuarie românii culeg portocale, măsline, avocado, kiwi și căpșuni. O să facem o serie de portrete ale acestei comunități și o să le documentăm viața de zi cu zi, cu bune și cu rele, cu temeri și mici bucurii. O să vizităm mai multe școli în care învață elevi români, o să mergem în spitale și în alte instituții din Spania, apoi o să continuăm cu Portugalia, Franța, Italia, Germania, Suedia, Norvegia, Marea Britanie și altele.
Vrem să cunoaștem români din toată păturile sociale, fie ei muncitori în construcții, doctori, „badante“ sau IT-iști și să portretizăm micro-societatea românească din diaspora.
Motivația proiectului
S-a speculat prea mult cine sunt și ce vor românii din diaspora, iar oamenii aceștia au fost mai mult cifre decât povești și portrete individuale. Noi vrem să le facem vocile auzite și să înțelegem de ce au plecat, ce au lăsat în urmă și ce au găsit acolo. Cum sunt comunitățile de români din Spania, Germania sau Suedia? Ce mănâncă? Unde locuiesc? Cum își petrec timpul liber? Ce fel de relații sunt între ei? Sunt respectați în țara respectivă? Sunt discriminați? Ce i-a făcut să plece? Ce i-ar convinge să se întoarcă?
Rezultatul
Vrem să ne integrăm în comunitățile de români din diverse țări europene și să trăim alături de fiecare câteva săptămâni. În timpul acesta, vom urmări câteva familii din diverse medii sociale și vom documenta viața lor de zi cu zi. Va rezulta o serie de portrete și reportaje despre viața departe de România.
Vom face o carte (foto+text), care va fi publicată la Humanitas, editură cu care am semnat deja contractul. În același timp, vom filma călătoria noastră și întâlnirile cu românii din străinătate și vom face un film cu același nume: Plecat.
Cartea va apărea la Editura Humanitas într-un tiraj inițial de 3.000 de exemplare și – sperăm noi – documentarul va fi proiectat în festivaluri de film. Ne dorim ca istoriile celor „plecați“ să ajungă la cât mai mulți români, pentru că aceste povești sunt mai mult despre România decât despre viața pe care oamenii aceștia o construiesc în afara țării. În perioada de pre-documentare, când am luat legătura cu comunitățile de români din afara țării, am aflat că cei mai mulți pleacă pentru că nu vor să dea mită pentru un loc de muncă (tinerii medici care abia au terminat rezidențiatul), pentru că se tem de sistemul de sănătate din România, pentru că vor școli mai bune pentru copiii lor, pentru că altfel nu pot să evolueze profesional sau pentru că, pur și simplu, nu au găsit un loc de muncă la ei în localitate. Noi sperăm ca acest proiect să deschidă o discuție despre lucrurile pe care trebuie să le reparăm în România dacă vrem ca acești oameni să se întoarcă acasă.
Lidia Bodea, director general Editura Humanitas: „După ce-am citit și privit Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, formidabilul jurnal de călătorie și reportaj al Elenei și-al lui Cosmin, mi-am spus: uite doi oameni minunați, cărora chiar le pasă! Ce lecție de bunătate, de omenie, de curaj – care, ajutată de talentul lor, chiar poate să ajungă la alții, să schimbe ceva, să ne schimbe!
Mi-au povestit acum câteva luni despre noul lor proiect – Plecat – și, din nou, mi-am spus că, uite, lor le pasă. Le pasă de viețile rupte în două, – înainte și după plecare –, de familiile rupte în două, – ea sau el acolo, ea sau el, aici –, de copiii care cresc cu vreo bunică, de satele tot mai goale, de țara tot mai goală. Le pasă și vor să afle poveștile acestor oameni rămași fără acasă, pentru că, la ei acasă, cel mai adesea sunt doar o statistică, cifre scoase din când în când de prin sertare și afișate pe ecrane. Și, poate că tocmai din pricină că, pentru o cifră, nimeni nu simte că are vreo răspundere, Elena și Cosmin s-au hotărât să transforme cifrele în viață, în oameni vii.
Le voi fi alături – ei sunt, vorba lui Mircea Cărtărescu, «eroii mei»!“
Despre Teleleu.eu
În cei cinci ani de când lucrăm și trăim într-o autorulotă, am publicat o carte și am făcut un film, am câștigat două burse și două premii Superscrieri, o bursă oferită de Centrul Carter din SUA, una oferită de DOR și NN România, un premiu la Balkan Fellowship for Journalistic Excellence și un premiu la Sony World Photography Award.
Cartea noastră, Acasă pe drum. 4 ani teleleu, a câștigat Premiul pentru memorialistică la Premiile Observator Cultural, iar noi am luat un Premiu pentru implicare la Gala Pact.
Documentarul nostru, Ultimul căldărar, a câștigat Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut la TIFF 2017, Marele premiu la Urban Eye Film Festival 2017, Premiul special la Millenium International Documentary Film Festival Bruxelles 2017, Premiul pentru imagine la Docuart Film Festival 2016 și a fost selectat la Astra Film Festival 2017, la Making Waves New York 2017 și la Let’s CEE Film Festival Viena 2018.
Materiale realizate de Elena și Cosmin
Un reportaj despre învățătoarea de la Centrul de Reeducare Buziaș, care-i învață toleranța, bunul simț și alfabetul pe niște elevi de 18 ani care n-au fost niciodată la școală. Citește mai multe aici.
Un material despre regulile din penitenciar, despre cine e mai tare și cine e strivit, despre cei căutați și necăutați, despre abuzuri și supraviețuire într-o pușcărie din România. Citește mai multe aici.
Un documentarul despre primul centru de terapie și suport psihologic care s-a deschis într-un penitenciar din România și unde sunt cazate deținutele cu depresie, tulburări de personalitate și anxietate. Citește articolul aici.
Un material despre degetoaice, femei care au fost victime ale abuzurilor sexuale și care își schimbă identitatea sexuală în timpul detenției lor. Se îmbracă şi arată ca nişte bărbaţi. Poartă pantaloni şi merg legănat pe culoarele penitenciarului, ţinându-şi mâinile în buzunare. https://teleleu.eu/degetoaice/
A doua casă. Un material despre motivele care i-au împins pe unii dintre noi în penitenciar. În penitenciarele din România trăiesc 30.000 de deținuți. Jumătate dintre ei sunt recidiviști. Te-ai întrebat vreodată de ce au ajuns aici? Vezi articolul aici.
Povestea unei victime a violenței domestice care l-a ucis pe agresor și este închisă acum la Penitenciarul Târgșor. Întreaga poveste aici.
Povestea unui caz de violență domestică care a degenerat în crimă sub privirile unei comunități în care oamenii nu se bagă în familia altuia.
Un material despre cel mai fain profesor pe care l-am întâlnit într-un penitenciar din România. Citește povestea aici.
,,Ultimul căldărar”, un film premiat la numeroase festivaluri din țară și din străinătate.
